Portarul nationalei Romaniei, Florin Nita a implinit 37 de ani, miercuri, la o zi dupa ce "Generatia de Suflet" s-a oprit in optimile de finala ale Campionatului European, conform News.ro.
Nita a fost titular in poarta nationalei in toate cele patru meciuri de la Euro 2024, scor 3-0 cu Ucraina, scor 0-2 cu Belgia, scor 1-1 cu Slovacia si scor 0-3 cu Tarile de Jos. Tricolorii au ajuns in optimi dupa ce au castigat grupa E, din care facea parte si Belgia.
Florin Nita si Laura sunt casatoriti de 11 ani si au doi copii, Andrei si Maia. Cu ocazia zilei de nastere, sotia fotbalistului i-a transmis un mesaj emotionant:
"Ne-am cunoscut in liceu, cand visele noastre nu depaseau un concediu vara la mare, dar acum avem vara noastra, sau vara ta istorica, sau cea mai frumoasa vara din viata mea, vara ta din care ma bucur ca fac parte. Esti viata mea, esti tot ceea ce mi-am dorit. Daca Dumnezeu voia altceva pentru mine, m-as fi batut sa te am. Ii multumesc in fiecare zi pentru cea mai frumoasa familie din lume pe care o puteam avea. Suntem atat de mandrii! Te iubesc cel mai mult! La multi ani, iubitul meu! Dumnezeu sa te ocroteasca si sa aiba grija de tine, de noi!", este mesajul emotionant postat de sotia lui Nita, Laura, pe Instagram.
Povestea de viata a lui Florin Nita
Nascut la 3 iulie 1987, la Bucuresti, Florin Nita a avut o copilarie grea. El a ramas orfan de tata la varsta de 5 ani si a avut mama bolnava, astfel ca a fost nevoit sa munceasca de mic.
"Offf. Au fost atatea (n.r. momente grele), nici nu stiu pe care sa-l aleg ca fiind cel mai greu... Cred ca atunci cand am ramas singur! Singur, singur.... Fara parinti, fara bunici, fara nimeni. Atunci am luat viata-n piept de unul singur. Mi-e greu sa vorbesc... Aproape ca nu pot... Daca incep sa povestesc, trebuie sa plang... Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu!", a povestit fotbalistul pentru gsp.ro.
Nita a muncit chiar si la o fabrica de cozonaci, cu teama de a nu ramane "in strada, sub cerul liber": "Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodata la o parte de la munca si nu e nicio rusine sa mergi sa muncesti, sa castigi bani, sa ai un drum. Cand ramai al nimanui, te gandesti langa cine sa stai, cu cine sa vorbesti. Chiar daca eram un copil cand mi-am pierdut tatal, ma gandeam ca trebuie sa stau langa cineva care sa-mi poata da ceva de mancare... Ma gandeam ca trebuie sa ma duc sa muncesc de mic pentru a nu ramane in strada, sub cerul liber..."
"Trebuia sa fac ceva sa-mi ajut familia" a mai spus el. "Mama era bolnava, nu aveam bani si ne bucuram de fiecare data cand ajungeam acasa cu un cozonac. Ma dureau picioarele, ca eram mic si tot impachetam la cozonaci. Dar stiam ca trebuie sa muncesc sa-mi iau cozonacul".
